De atacul carilor asupra lemnului se tem atât cei care lucrează cu lemnul, cât și posesorii de mobilă, pardoseli, mansarde sau alte structuri din lemn. Este o insectă de care nu se scapă ușor, care reușește să infesteze în timp și alte obiecte din lemn din jur și care poate fi fatală pieselor vechi și valoroase de mobilier. În trecut tratamentele împotriva carilor erau foarte agresive și de multe ori cei care lucrau lemnul preferau să-l pună pe foc dacă descopereau găuri specifice carilor. Dorința de a salva piese valoroase, dar și interzicerea folosirii unor substanțe foarte agresive și toxice (DDT sau lindan) a crescut interesul pentru metode și materiale cât mai puțin agresive pentru om și animale. Despre astfel de tratamente cari vă voi spune în continuare.
Ce sunt carii
Termenul cu care este definit carul în engleză este „vierme de lemn” (woodworm) și se referă la una din fazele dezvoltării acestei insecte. Sunt mai multe insecte care sunt denumite astfel, dar cel căruia îi spunem car este Anobium Punctatum. El se hrănește cu partea mai moale din lemn (alburn) și nu reprezintă un pericol pentru structurile de rezistență, partea de duramen fiind protejată. Există însă și un car mult mai periculos – Xestobium rufovillosum – care atacă și partea dură a lemnului. Din fericire îl întâlnim destul de rar la noi.
Insecta are 3 stadii de dezvoltare – ou, larvă și adult. Despre cicluri de dezvoltare, aspect, depunerea ouălor am spus mai multe aici. Ideea este că în momentul în care devine adult, insecta părăsește lemnul și trăiește numai atât timp cât depune ouăle, după care moare. Ouăle rămân în lemn și se transformă în larve care se hrănesc cu lemn. În perioada existenței ca larvă carul poate ajunge adânc în lemn. Când vine momentul de a se transforma în adult se apropie de suprafața lemnului astfel încât insecta ce va apărea din pupă să poată sparge cu ușurință lemnul ieșind la suprafață. Astfel apar acele găuri rotunde specifice, care anunță prezența carilor.
Cum ajung în lemn și în ce condiții se dezvoltă
Insectele ajung în lemn prin contaminare de la lemn deja infestat. Spuneam că insecta adultă depune ouă și apoi moare. Ouăle sunt depuse pe suprafața lemnului neprotejat cu produse specifice, în crăpăturile existente și nu sunt vizibile.
Ouăle pot supraviețui și ani în condiții neprielnice transformării lor în larve. Din acest motiv este de multe ori greu de scăpat de cari. Ouăle pot supraviețui unor tratamente mai puțin agresive. Aparent avem senzația că am îndepărtat pericolul, dar în momentul în care condițiile devin favorabile ies larvele și încep să mănânce lemnul.
Apariția lor depinde și de tipul lemnului. Rășinoasele care au rășina distribuită în lemn (nu numai sub coajă) este mai protejat. Este cazul lemnului de molid, larice sau douglas. Și lemnul dur, cum este stejarul sau salcâmul, este mai protejat. Carul va ataca numai zona de alburn, duramenul fiind prea dur pentru el.
Cum recunoaștem prezența lor
În primul rând prezența carilor este dată de gol de orificiile specifice. Ele sunt rotunde, cu diametrul în jur de 1 mm și adunate în grupuri. În cazul mobilei sau a lamelelor de parchet sunt așezate în apropierea îmbinărilor.
Găurile în lemn arată că larva s-a transformat în adult și a ieșit din lemn. Așa că este posibil să existe orificii și fără a avea cari în interior. Dacă însă în dreptul acestor găuri apare praf de lemn atunci sigur larva este în interior. Dacă descoperiți astfel de găuri, curățați foarte bine locul pentru a îndepărta praful și reveniți după o zi să vedeți dacă a reapărut praful de lemn. Aceasta este dovada sigură că există cari în lemn.
Cum poate fi prevenită apariția lor
Cel mai sigur este, atunci când este posibil, ca lemnul să ajungă în condiții de umiditate ridicată (lemn la exterior, amenajări în mansardă sau structuri interioare de rezistență), să fie tratat pentru a preveni apariția carilor. Există astfel de tratamente cari pe piață, dar în marea lor majoritate conțin substanțe biocide. Sunt însă soluții și pentru cei care doresc produse naturale, non toxice.
Conținutul de silicat face ca lemnul să devină mai dur. De aceea produsul este foarte bun pentru tratarea lemnului neinfestat din casele vechi, în cazul proceselor de restaurare sau recondiționare. El protejează și împotriva ciupercilor și a mucegaiurilor fiind indicat ca prim strat de tratare. După uscare, lemnul poate fi protejat în continuare cu uleiuri, ceruri sau lacuri.
Tot ca protecție naturală se poate folosi silicatul de sodiu sau uleiul de cedru. Și aceste produse se aplică numai pe lemnul neinfestat.
Dacă vă propuneți să protejați mobilierul sau pardoselile din lemn de atacul carilor puteți să preparați singuri o soluție din sare, piper, boape de muștar, usturoi și pelin pe care le fierbeți câteva minute în oțet. Cu soluția răcită și filtrată se tratează suprafețele din lemn (fără cari).
Tratamente naturale, neagresive și netoxice pentru om și animale
În cazul în care ați descoperit prezența carilor în lemn trebuie întâi să vedeți dacă atacul este de mici dimensiuni sau este un atac masiv. Numărul de găuri poate fi un indiciu. Câteva găuri răzlețe înseamnă că lemnul nu este foarte deteriorat și obiectul poate fi salvat. Dacă găurile sunt foarte multe s-ar putea să fie imposibil să mai salvați ceva. Mai ales atunci când lemnul este și șubrezit. Puteți verifica acest lucru încercând să rupeți ceva cu mâinile (un picior de scaun, o bucată de lemn din construcția obiectului). Dacă se rupe cu ușurință, bucata va trebui înlocuită pentru că nu mai poate fi salvată.
Dacă atacul nu este masiv, se poate apela la tratamente naturale, non-toxice.
1.Tratamente ce nu implică niciun fel de substanțe
Există tratamente care pot îndepărta larvele și ouăle din lemn fără a folosi vreo substanță. Ele se bazează pe aducerea temperaturii lemnului la un nivel la care carii nu supraviețuiesc.
- căldura peste 55ºC. Dacă sunt bucăți mici de lemn pot fi tratate în cuptor la temperatura de 55-65ºC. Pentru obiectele mai mari se pot folosi suflante cu aer cald. Pentru a avea efect, sursa de aer cald se ține la maximum 10 cm distanță de găuri. Atenție însă la finisaje, în cazul mobilei, pentru că lacurile sunt termoplastice și se înmoaie la temperaturi ridicate. După intervenție lăsați să revină la temperatura camerei înainte să atingeți mobila. Un alt mod prin care se poate ridica temperatura este acoperind piesa de mobilier cu o folie neagră de plastic. Mobila astfel împachetată se scoate afară, pe terasa, la soare, unde se lasă 2-3 zile.
- temperaturi sub limita înghețului. Nici frigul nu priește carilor. Piesele mici pot fi congelate pur și simplu în congelator. În cazul pieselor mari se poate profita de zilele geroase de iarnă. Mobila este scoasă pe o terasă acoperită și ținută în ger câteva zile. Atenție să nu ajungă zăpada pe ea pentru că strică finisajul. În acest caz, riscul este apariția crăpăturilor din cauza scăderii accentuate a umidității.
- tratarea cu microunde. Există specialiști care fac astfel de tratamente pentru piesele mari. În cazul în care piesa este mică puteți folosi cuptorul cu microunde, dar la temperaturi mai mici (să nu afectați lemnul) și în mai multe reprize.
2. Tratamente cu substanțe non-toxice
Sunt și moduri de a trata lemnul cu substanțe care nu sunt agresive.
- folosirea white spiritului (terebentină, petrosin) și a cerii. Este o metodă folosită pentru tratarea pardoselilor din lemn. Pardoseala se spală cu petrosin folosind o perie astfel încât petrosinul să intre în găuri. Operațiunea este repetată 2-3 zile la rând, după care suprafața este sigilată cu ceară. Găurile sunt astfel astupate, iar în interior rămâne petrosinul care omoară în timp larva.
- alcool/oțet/white spirit introdus în găuri cu ajutorul unei seringi cu acul subțire. Operația se repetă de mai multe ori. Există informații și despre folosirea amoniacului sau a uleiului de cedru, dar sunt păreri care spun că nu sunt eficiente.
- frecarea obiectelor cu o jumătate de ceapă. Știu, pare greu de crezut, dar și de suportat, pentru că metoda prespune ca obiectul să fie frecat de câteva ori pe zi timp de 2-4 săptămâni. Dacă nu aveți o magazie, un garaj, un acaret, un loc unde să faceți această operațiune, mă îndoiesc că vă veți aventura să o testați.
- folosirea unui bol cu ghinde. Poate cea mai stranie și în același timp interesantă metodă mi s-a părut aceasta: în sertarul mobilierului afectat, în interiorul lui sau chiar sub el se pune un bol cu ghinde. Acestea sunt favoritele carilor și în timp vor migra din mobilă spre bolul cu ghinde. Din timp în timp verificați fiecare ghindă, iar pe cele cu găuri înlocuiți-le cu altele noi. Mărturisesc că nu mi-a venit să cred când am citit despre această metodă, dar am găsit-o menționată de mai multe surse așa că a trebuit să o menționez și pe ea.
Există soluții și metode profesioniste de a trata infestările serioase cu cari și în cazul în care problema este majoră nu ezitați să apelați la ele. Dar dacă descoperiți câteva găuri într-o piesă veche de mobilier sau într-o bucată de parchet cred că n-ar fi rău să încercați mai întâi aceste metode. Nu sunt dăunătoare și s-ar putea să scăpați de problemă fără să fie nevoie de gazări repetate sau de pulverizarea unor substanțe toxice.
Cei care aveți ateliere trebuie să știți că singurii ucigași ai carilor sunt păianjenii. Așa că nu vă mai supărați așa rău când apar. S-ar putea să vă dea o mână de ajutor la dezinsecție.